Psihosexologie / Psychosexology

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Toate abordările psihoterapeutice psihosexologice par să împărtăşească presupunerea că există o stare naturală sau sănătoasă a funcţionării sexuale pe care terapeutul încearcă să o refacă (Haeberle, 1983).

Abordările psihanalitice consideră că disfuncţia sexuală este manifestarea unui conflict intrapsihic datorat problemelor nerezolvate din istoricul personal (Kaplan, 1995). În mod tipic, aceste conflicte nerezolvate ar fi cele din copilărie, respectiv conflicte Oedipale nerezolvate sau atracţia sexuală faţă de figurile parentale, sau că persoana ar fi fost traumatizată fiind martoră la actul sexual dintre proprii părinţi („scena primară”). Factorii etiologici sunt consideraţi inconştienţi sau subconştienţi.

Conform cu Masters şi Jonson, clienţii au capacitatea fizică şi psihologică de funcţionare sexuală sănătoasă, dar anumite experienţe au blocat trăirea naturală a sexualităţii: educaţia restrictivă, expectanţele nerealiste, lipsa de informare şi anxietatea de performanţă.

Similar cu Masters şi Johson, autori precum Gacnom, Simon, Weis şi Sloswerick adoptă o perspectivă diferita asupra disfuncţiilor sexuale. Termenul de „script” sau scenariu este folosit pentru a desemna organizarea cognitivă complexă a credinţelor şi valorilor. Scenariul defineşte modul în care persoana se comportă într-o anumită situaţie. Scenariul internalizat ajută persoana să se descurce într-o lume socială care altfel ar fi confuză. Dar dacă interacţionează două persoane care au scenarii diferite legat de comportamentul adecvat într-o anumită situaţie, atunci vor apărea conflicte. Laws şi Schwartz (1977), ca şi Reiss (1986) susţin că interacţiunile sexuale urmează un anumit scenariu. Scenariul sexual defineşte ceea ce constituie un episod sexual şi ce presupune că se va întâmpla în interacţiunea sexuală. De asemenea scenariul sexual defineşte ceea ce  este considerată o funcţionare sexuală normală sau adecvată; şi furnizează instrucţiuni legat de ceea ce persoana ar trebui să facă din punct de vedere sexual, precum şi expectanţele legat de partener şi reacţiile sale. Se presupune că funcţionarea sexuală este învăţată şi că este influenţată de percepţii, credinţe şi atitudini. Astfel, disfuncţiile sexuale ar avea drept cauză experienţe de învăţare trecute, care se manifestă în cogniţii problematice.

Punctul de vedere cognitiv pe de altă parte este acela că există gânduri care aparent întrerup experienţa plăcerii senzuale şi sexuale (Craston-Cucbas şi Barlow, 1990). Din această perspectivă, cogniţiile care interferă ca rezultat al anxietăţii crescute din timpul performanţei sexuale sunt cele care stau la baza disfuncţiilor sexuale. Dacă persoana are un nivel crescut al anxietăţii privitor la activitatea sa sexuală atunci această anxietate crescută duce la cogniţii care întrerup plăcerea şi experienţa senzuală, ducând la alterarea funcţionării sexuale.

Studiile arată însă că anxietatea legată de performanţă pare să ducă la creşterea excitaţiei sexuale la persoanele cu funcţionare sexuală normală, dar este problematică la persoanele disfuncţionale (Rosen şi Leiblum, 1995). Nu se ştie de ce cogniţiile care distrag sunt disfuncţionale doar pentru unele persoane.

Teoria sistemelor pe de altă parte susţine că disfuncţia sexuală are un rol în cadrul sistemului cuplului sau familiei (Weeks şi Hof, 1987, Woody, 1989). Din această perspectivă problema sexuală nu poate fi înţeleasă dacă ne concentrăm doar asupra individului. Sexualitatea implică intimitatea interpersonală şi interacţiunea cu partenerul, astfel că este nevoie să evaluăm in dinamica  interacţiunea cu partenerul, respectiv dinamica inter- individuală din relaţia sexuală (Talmadge şi Talmadge, 1986). Fiecare relaţie este un set de experienţe developmentale din familia de origine şi din sistemul social, iar aceste experienţe au un impact asupra înţelesului pe care fiecare din parteneri îl atribuie celuilalt în cadrul sistemului (Hof şi Berman,1986). În plus, în fiecare cuplu, interacţiunea sexuală se desfăşoară în contextul mai larg al relaţiei dintre cei doi. Astfel, conflictele din domeniile ne-sexuale ale relaţiei influenţează semnificativ funcţionarea sexuală a unuia sau ambilor parteneri (Bogarozzi, 1987). Problema sexuală este un indicator al problemelor de relaţie sau are o funcţie în cadrul relaţiei.

Abordările psihodinamice, comportamentale, cognitive ale scenariului social şi perspectiva sistemică se bazează pe noţiunea că trecutul persoanei joacă un rol important în dificultăţile sale sexuale prezente. Pe de altă parte, perspectiva biogenă asupra disfuncţiilor sexuale este aceea că la baza disfuncţiei  se află un factor medical sau fizic.

Ce stil sexual ai?

Stilul sexual emotional – Cei care apartin acestui tip nu inteleg cum unii oameni percep actul sexual ca pe o metoda excelenta de eliminare a stresului, ca pe un somnifer natural si eficient sau ca pe o modalitatea de a-si pune in valoarea feminitatea sau masculinitatea. Ei considera ca dorinta sexuala si voluptatea se consolideaza odata cu timpul. Iar cu cat dorinta devine mai puternica, cu atat placerea celuilalt va conta mai mult decat propria voluptate. De asemenea, in viziunea acestora, actul sexual este minunat doar in momentul in care are loc si o legatura emotionala cu cealalta persoana. Sexul nu este niciodata intamplator pentru ei si dispune de o semnificatie ce trece dincolo de aspectul fizic. In cazul acestora, ratiunea este condusa de inima, iar comunicarea verbala, atingerile fizice conteaza enorm. Au nevoie de o anumita perioada de acomodare cu partenerul lor pentru a ajunge la un nivel erotic maxim. Atunci insa cand sunt profund atasati de cineva, pot ajunge sa fie obsesivi in dragoste.

Stilul sexual imaginativ - Cu greu poate fi stimulata atentia emotionala si sexuala a persoanelor care se incadreaza in acest tip. Isi doresc in permanenta sa imbunatateasca tehnicile de crestere a intimitatii. Pentru aceasta categorie de persoane, schimbarea, varietatea si comunicarea (pe toate planurile!) isi au rolul lor bine determinat in desfasurarea unei relatii armonioase. Nu sunt impotriva actului sexual intamplator, ba chiar adora spontaneitatea lui, insa au tendinta de a se plictisi destul de repede. Angajamentele pe termen lung ii intimideaza si de aceea de obicei le evita. Pana cand isi gasesc un partener care sa le fascineze… Au tendinta de a se increde mai mult in ceea ce gandesc decat in ceea ce simt. Au un spirit intuitiv foarte dezvoltat si un instinct sexual innascut.

Stilul sexual romantic – Uniunea cu partenerul la care viseaza persoanele care se incadreaza in acest tip pare a fi una magica, bazata pe admiratie si respect reciproc. Intr-o relatie, acestea simt nevoia ca partenerul sa le vada drept speciale, simt nevoia sa fie tratate cu tandrete si sa se stie iubite si adorate. In relatiile pe care le desfasoara trebuie sa simta ca iubesc din toata inima. Fara aceasta conditie de baza (sa fie indragostite nebuneste), iubirea ar parea pentru ele mai putin reala, iar comunicarea sexuala ar avea mult de suferit. Atunci cand este alimentat si de dragoste, dialogul sexual devine colorat, iar imaginatia din ce in ce mai indrazneata.

Stilul sexual realist - Persoanele care se incadreaza in aceasta tipologie tanjesc dupa confortul sentimental, fiind de parere ca stabilitatea si relatiile sexuale echilibrate conduc in final la angajamente solide. Le place sa stie in ce stadiu se afla din punct de vedere emotional, preferand o satisfactie potolita senzatiilor si trairilor intense. Pentru acestea, actul sexual reprezinta un aspect care tine mai mult de latura pur biologica: daca sexul este minunat asa cum este, este practic imposibil sa te plictisesti experimentand iar si iar aceleasi lucruri. Daca sexul aduce satisfactie de ambele parti, ce nevoie mai este atunci de romantism si diversitate?…

Psihosexologia

Ce este psihosexologia?

Psihosexologia este o ramura a psihoterapiei care se ocupa de problematica disfunctiilor sexuale si celor conexe acestora.

Ca ramura a psihoterapiei ea este o forma de psihoterapie integrativa prin varietatea tehnicilor terapeutice implicate si a conceptualizarii.

Constituita mult mai recent din punct de vedere istoric decat alte discipline, psihosexologia este o stiinta medico-psihologica.

Psihosexologia este o disciplina integrativa nu numai din punct de vedere strict psihoterapeutic, ci si istoric, fiind fundamentata pe baze etnologice, morale, pedagogice, psihologice, medicale si psihoterapeutice.

Care sunt ramurile psihosexologiei?

Psihosexologia se împarte la randul ei in mai multe sub-ramuri, printre care:

- studiul sexualitatii normale,

- patologia psihosexuala,

- psihoigiena sexualitatii,

- psihosexologia de cuplu,

- psihoterapia psihosexologica sau psihoterapia sexuala, in tarile anglo-saxone cunoscuta sub denumirea de „sex therapy”.

Psihoterapia psihosexuala

In timp ce in alte tari ale lumii psihosexologia, respectiv psihoterapia psihosexuala este o ramura psihoterapeutica aparte, cu o formare in domeniu pentru psihoterapeuti, in tara noastra ea este relativ noua.